Acolo-n mijloc era crucea Lui
Ca o speranta intre vise moarte
Si singur,parasit,al nimanui
Privea spre ceruri,undeva departe

O noapte lunga cobora din cer
Si un ocean de soapte dinspre munte
Iar florile de mar si leru-i ler
Il biciuiau adesea peste frunte

Coroana Lui de trandafir uscat
Se impreuna cu sangele din tample
Iar El privea tacu catre soldat
Paharul cu otrava cum I-l umple

Stia ca o sa moara si-L dureau
Piroanele din maini si din picioare
Dar ochii Lui cei buni se straduiau
Sa caute ceva in departare

Ceva nelamurit,intrebator
Ce parca I-L cheama spre zari senine
E bine,lume,tebuie sa mor
Macar acum sa crezi si tu in mine.