Arhiva pentru categoria POEZII

Resemnare

Acestea zice Domnul cand pe cruce
Ii bat in mana cuie si-L lovesc
Acum otelul mi se pare dulce
Si uite il voi bea ca va iubesc

Oceanele de sare stau sub apa
Privighetori migreaza spre cer
Si-o lume-ntreaga ar putea sa-ncapa
In lacrima din ochii lui Isus

Doar o femeie trista ca un semn
La capataiul fiului sau plange
Si mai priveste rece inspre lemn
Cum sangele din rana i se scurge

Ar fi putut sa mai traiasca.Sigur
Dar cu privirea-i trista de poet
El a ramas ca sa deguste singur
Buretele si gustul de otet

Si a luat otelul in tacere
Dar cum statea plecal al nimanui
Parea un rege fara de putere
Cazut prizonier in tara lui

Final

Acolo-n mijloc era crucea Lui
Ca o speranta intre vise moarte
Si singur,parasit,al nimanui
Privea spre ceruri,undeva departe

O noapte lunga cobora din cer
Si un ocean de soapte dinspre munte
Iar florile de mar si leru-i ler
Il biciuiau adesea peste frunte

Coroana Lui de trandafir uscat
Se impreuna cu sangele din tample
Iar El privea tacu catre soldat
Paharul cu otrava cum I-l umple

Stia ca o sa moara si-L dureau
Piroanele din maini si din picioare
Dar ochii Lui cei buni se straduiau
Sa caute ceva in departare

Ceva nelamurit,intrebator
Ce parca I-L cheama spre zari senine
E bine,lume,tebuie sa mor
Macar acum sa crezi si tu in mine.

Cosmarul

Am auzit ca te mariti si-asi vrea
Acum cand te-am pirdut definitv
Sa ma inviti plangand la nunta ta
Iar eu sa te refuz fara motiv

Sa vin apoi tarziu la miez de noapte
Urmat tacut de cainii vagabonzi
De chelneri si femei prostituate
Dar inainte cu doi ingeri blonzi

Voi fi la nunta ta un om ciudat
Un vagabond frumos cu gand cuminte
Iti voi aduce-un colier furat
Si un buchet de flori deosebite

Iar daca-n buzunaru-m vei vedea
O sticla ca in alte dati trecute
Mai iarta-ma oadata draga mea
Si lasa-l pe hinar sa te sarute

Voi cere poate cu priviri bolnave
Sa mi se cante o romanta veche
In timp ce-o coronita de flori albe
Vooi prinde-n parul tau fara pereche

Cand sotul tau,gelos nu va privii
Cum stam tacuti cu fruntile plecate
Cu visurile noastre voi fugii
Ducandu-ma sa le ingrop depart

Ma voi intoarce insa inapoi
Cand cerul peste inimi ne va plange
Ca sa arunc pustiul intre noi
Si-apoi sa plec cu chipul tau in sange

Voi colinda prin carciumi si prin baruri
De amintirea ta fiind gonit
Si voi murii sub ploaie de cosmaruri
Un biet batran,betiv,nefericit.

Amintiri

Iubita mea acum acum din departare
Prin cumpana unor stravechi iubiri
S-a sfaramat oceanul de ninsoare
Si ninge peste noi cu amintiri

Am plans destul si iarna e grozava
Sunt congelat in frigiderul vechii
Si mai consum la vorbitor otrava
Cand imi transcrii adio la urechi

Sunt lanturile peste tot parsive
Strainatatea le-a facut de foc
Se mai impart pentru cei morti colive
Si fluierele se mai fac din soc

E haos general poate-i sfarsitul
Dar te astept paradoxal din nou
Sa iei cu tine painea si cutitul
Si sa-mi asezi adio pe platou

Te parasesc sau te mai iert totuna
Ninsorea ma transforma intr-un mit
Mi-a inghetat pe arbaleta mana
Si lacrima pe lama de cutit

Eu te-am iubit nu e nimic aiurea
Ma jur pe inceputul altei ierni
Poti sa-mi arunci peste priviri padurea
Si peste suflet amintiri sa-mi cerni

Pot sa ma-ntorc dar vara nu mai vine
Aceasta iarna-i ultima a mea
Mi-e dor de mama si mi-e dor de tine
Dar se pravale intre noi o stea

E iarna peste lumea si e ceata
In cimintir se se logodesc miri
Am ziua-n spate si am noaptea-n fata
Cand ninge peste noi cu amintiri

Click Design